1 Alfabetul limbii engleze
| a | [eɪ] | h | [eɪtʃ] | o | [əu] | v | [viː] |
| b | [biː] | i | [aɪ] | p | [piː] | w | [dʌbəljuː] |
| c | [siː] | j | [dʒeɪ] | q | [kjuː] | x | [eks] |
| d | [diː] | k | [keɪ] | r | [ɑː] | y | [wai] |
| e | [iː] | l | [el] | s | [es] | z | [zed] |
| f | [ef] | m | [em] | t | [tiː] | ||
| g | [dʒiː] | n | [en] | u | [juː] |
Pronunţia semnelor speciale
Semnele folosite pentru transcrierea pronunţiei se citesc în felul următor:| [θ] | t sau s cu vârful limbii între dinţi |
| [ð] | d sau z cu vârful limbii între dinţi |
| [w] | u semivocalic, împreună cu vocala următoare, ca în rom. a lua |
| [tʃ] | c în cuvinte ca duci sau ceaţă |
| [dʒ] | g în cuvinte ca mergi sau geam |
| [ː] | arată că vocala pe care o însoţeşte se pronunţă mai lung |
Reclamă:
Reclamă:
