Gramatică
Alfabetul limbii englezeSubstantivulPluralul substantivelorGenul substantivelorAdjectivulArticolulPronumelePronumele personalPronumele posesivPronumele reflexivPronumele demonstrativPronumele interogativNumeraleleVerbulVerbele auxiliareVerbele modaleDiateza pasivăGerunziul şi participiul prezentTimpurile verbalePrezentul continuuPrezentul simpluModul imperativÎndemnulTimpul trecut simpluTimpul trecut continuuTimpul prezent perfectTimpul prezent perfect continuuTrecutul perfectTimpul viitor simpluViitorul cu Exprimarea condiţiilorAdverbulGradele de comparaţie ale adverbelorTopica şi formarea frazelor

1 Alfabetul limbii engleze

a [eɪ] h [eɪtʃ] o [əu] v [viː]
b [biː] i [aɪ] p [piː] w [dʌbəljuː]
c [siː] j [dʒeɪ] q [kjuː] x [eks]
d [diː] k [keɪ] r [ɑː] y [wai]
e [iː] l [el] s [es] z [zed]
f [ef] m [em] t [tiː]
g [dʒiː] n [en] u [juː]
Pronunţia semnelor speciale
Semnele folosite pentru transcrierea pronunţiei se citesc în felul următor:
[θ] t sau s cu vârful limbii între dinţi
[ð] d sau z cu vârful limbii între dinţi
[w] u semivocalic, împreună cu vocala următoare, ca în rom. a lua
[tʃ] c în cuvinte ca duci sau ceaţă
[dʒ] g în cuvinte ca mergi sau geam
[ː] arată că vocala pe care o însoţeşte se pronunţă mai lung